Luceferii politicii față-n față cu reacțiunea

Faptul că aveam mici avantaje în calitate de asistent al președintelui Liviu nu compensa, nici pe departe, imensa suferință de a fi sechestrat în Spitalul Micul Pentagon. Mă ținea în viață doar gândul că, într-o bună zi, voi reuși să evadez și – de ce nu? – să pun umărul la răsturnarea regimului.

Până atunci, Klaus mă rugase conspirativ să ajut la încropirea unui cabinet de tatuaje stomatologice într-o încăpere de la subsol, unde pe vremuri, funcționa spălătoria.

Ca urmare a abuzurilor repetate și a reducerii rației de medicamente, Consiliul Director al Statului Paralel KRISIS hotărâse să inițieze noi forme de protest cu efecte inclusiv la nivel subliminal. Ideea era să-i ironizăm pe reprezentanții regimului, pe medici în special, să-i înfuriem și în același timp să-i facem neputincioși, incapabili să reacționeze în forță, brutal, după bunul plac.

Împreună cu colegii de salon, mi-am petrecut după-amiaza de sâmbătă în cabinetul stomatologic recent înființat, unde dentistul (un tip simpatic, cu dioptrii foarte mari, internat pentru că-l operase fără anestezie pe un înalt demnitar) m-a rugat să-mi aleg mesajul și pietrele semiprețioase cu care să-mi facă implantul. Am preferat onixul, pietrele erau de culoare neagră și contrastau frumos cu dantura de un alb aproape imaculat.

Din păcate, n-am apucat să postăm pozele pe rețeaua Madbook și nici să protestăm cu dinții la vedere. În noaptea de sâmbătă spre duminică, ușa salonului s-a trântit de perete și ne-am trezit cu președintele Liviu peste noi. Era însoțit de Viorica, de doi gardieni Psi și de șefa acestora, doctorița Carmen.

Președintele veni lângă paturi și-l prinse de bărbie pe liderul Statului Paralel.

– Deschide gura!

Klaus se conformă, calm. Pe dinții frontali, cu pietre roșii din rubin, avea tatuat mesajul FUCK LIVIU.

Indignată, Viorica îi trânti o tigaie în cap.

– Nenorocitule! Ce exemplu dai tu, în anul Centenarului, la copii, la bătrâni și la femeile cu copii în brațe?! Uite de aia n-are ursu’ coadă și de aia te paște suspendarea, bibicule.

Doctorița Carmen scoase un clește din chiloți, îl băgă în gura lui Klaus și-i smulse unul dintre dinții tatuați. Liderul Statului Paralel răcni de durere, cât să i se vadă mesajul ciuntit: F*CK LIVIU.

Speriat, Ludovic se ascunse sub pat, cu perna pe cap. Gardienii îl traseră de picioare și-i deschiseră gura stimulându-l la tălpi cu o pană de gâscă. Din îndemnul JOS DICTATURA tatuat pe 12 dinți, doctorița Carmen alese primii doi și-i scoase cu cleștele la fel de ușor precum i-ar fi dat jos pantalonii unui polițist, ca să-i verifice armamentul din dotare.

Apoi îi explică, sec:

– Potrivit Convenției ONU de la Viena, tatuajele valabile pe teritoriul UE trebuie să conțină atât litere, cât și cifre.

Din patul său, Victor ridică, bucuros, două degete.

– Ha, ha, bravo mie! Am scăpat! Eu am și litere, și cifre!

Zâmbi larg, cât să le demonstreze că nu vorbea prostii. Într-adevăr, mesajul vulgar de pe dinții lui Victor, MU1E P5D, conținea două cifre.

Președintele Liviu i se adresă colegei.

– Carmen, dă-i jos șobolanului literele M, U, E, P și D!

Cuprins de spaimă, Victor își astupă gura cu mâna, printr-un gest reflex de apărare. Inutil însă, gardienii îl imobilizară, iar cleștele doctoriței își făcu datoria, smulgându-i nu mai puțin de cinci dinți. Când se uită în oglindă, izbucni în râs: îi fusese imposibil să se abțină, arăta din cale-afară de funny. Ai fi zis că-i poetul Gării de Nord din filmul „Filantropica”.

Îi pupă mâna lui Carmen, ca și cum doctorița tocmai l-ar fi exorcizat. Apoi se opri în fața președintelui.

– Mulțumesc, Liviule. M-ai spălat de păcate. Și oricum, la ce-mi trebuiau dinții ăia? Te-am mușcat destul de fund și văd că degeaba… Ești foarte rezistent, omule!

– Victoraș, apropo de rezistență, tu știi Legea lui Ohm?

– Normal, doar am fost procuror! Într-un dosar penal, intensitatea anchetei este direct proporțională cu tensiunea aplicată suspectului și invers proporțională cu rezistența acestuia. Ieri, la Secția Electroșocuri, m-au băgat la 2-20, da’ am rezistat… Cunoșteam formula, ce dracu’!

– Stai jos, ai nota doi. Legea lui Ohm spune așa: ești om cu mine, sunt om cu tine! Pe scurt, mi-o tragi, ți-o trag Victoraș. Înzecit!

Complet detașată, Cosette stătea la masă și își făcea selfie la dantura FĂRĂ PENALI. Nu părea să realizeze ce se întâmplă. Lângă ea, Traian citea ultimele comentarii de pe pagina de Madbook. Se enervase în legătură cu rachetele balistice de la Deveselu, vorbea singur și gesticula nervos, de parcă s-ar fi aflat în Biroul Oval, la un whisky cu Donald, înjurându-l pe Vladimir și împărțind sferele de influență în Balcani, în mod egal, între români și moldoveni.

Întinse brusc piciorul și-i puse piedică Vioricăi, care căzu cu nasul în poala lui Klaus. Criza de râs îi dezveli lui Traian dantura tatuată cu mesajul FREE (pe dinții de sus) ELENA (pe cei de jos). Moment bun ca doctorița Carmen să intervină cu cleștele, doar că nu apucă să-i smulgă vreun dinte.

Președintele Liviu îi făcu semn să se retragă.

– Lasă-l! Mesajul lui Traian este sută la sută corect. Dosarul Elenei s-a întocmit pe bază de protocoale. Merită revizuit.

Scăpat din mâinile gardienilor, Traian răsuflă ușurat până primi un șut între picioare din partea Vioricăi. Femeii nu-i plăcea deloc să rămână datoare..

Lidera mișcării #MeToo râse dezvelindu-și, la rându-i, dantura pe care își tatuase cu diamante mici, industriale, un citat celebru: E UȘOR A SCRIE VERSURI, CÂND NIMIC NU AI A SPUNE.

Președintele zâmbi pe sub mustață.

– Luceafărul?

– Nu… Baltagul.

(va urma)